O TRUSA DE PRIM AJUTOR PENTRU ANGAJATOR SI LUCRATOR

O TRUSA DE PRIM AJUTOR  PENTRU ANGAJATOR SI LUCRATOR
CENTRUL MEDICAL - Medicina Muncii-Reprezentant Medical Medicina Muncii GALATI- mobil:0740.00.61.41 - huditamarian@yahoo.com

"Angajati sanatosi pentru o afacere sanatoasa! Nu este un slogan, este singura solutie! "

.











"Un sprijin pentru angajator si lucrator"



CONSILIERE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA







Informarea si formarea salariatilor

Informarea si formarea salariatilor

MEMENTO LEGISLATIV
Hotarârea nr. 1092 din 16/08/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă, art. 18. ”Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, sub formă de informări şi instructaj, o instruire suficientă şi adecvată, bazată pe toate informaţiile disponibile privind:
a) eventualele riscuri pentru sănătate;
b) măsurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;
c) prescripţii aplicabile din domeniul igienei;
d) purtarea şi utilizarea echipamentelor şi îmbrăcămintei de protecţie;
e) măsurile pe care lucrătorii trebuie să le ia în caz de evenimente şi/sau incidente periculoase, precum şi măsurile de prevenire a acestora.”

În conditiile aparitiei unui nou tip de risc, a riscului pandemic, instructajul periodic de sănătate si securitate în muncă va trebui să includă informări despre măsurile de protectie individuală si colectivă (regulile de igienă respiratorie si a mâinilor, procedurile corecte de folosire a măttilor chirurgicale si a celor filtrante de tip FFP2, reorganizarea activitătii întreprinderii în perioada pandemică etc.).

Obligatiile angajatilor

MEMENTO LEGISLATIV
Legea 319/2006, art. 22.: ”Fiecare lucrător trebuie sa îsi desfătoare activitatea, în conformitate cu pregătirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesionala atât propria persoana, cât si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca.
[...]
d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucrătorilor desemnasi orice situatie de muncă despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;
[...]
g) sa coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucrătorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fără riscuri pentru securitate si sănătate, în domeniul său de activitate;”

Îndatoririle angajatilor:
- cunoasterea si respectarea procedurilor si instructiunilor primite de la angajator pentru prevenirea îmbolnăvirilor la locul de muncă
- cunoasterea simptomelor precoce ale gripei, vigilenta cu privire la aceste simptome (la ei însesi sau la colegii de muncă) si raportarea lor conducătorului locului de muncă sau responsabilului SSM, în vederea luării măsurilor care se impun
- în vederea evitării contaminării altor persoane, purtarea unei măsti simple (chirurgicale) în cazul în care prezintă semnele unei infectii respiratorii
- cunoasterea si respectarea măsurilor de igienă respiratorie si a mâinilor, a procedurii corecte de spălare a mâinilor, precum si procedura de purtare a măstii chirurgicale sau a măstii de protectie respiratorie

Riscul infectios, modalitatile de transmitere si metodele individuale de protectie

Modalitățile de transmitere a virusului gripal

În general, transmiterea bolilor infecțioase pe cale aeriană se face prin două modalități, prin două tipuri de vectori care poartă agenții infecțioși:
- prin ”picături-nuclei”, care sunt mici picături de salivă sau secreții respiratorii (provenind din nas sau oro-faringe), care sunt proiectate în exterior de bolnav cu ocazia tusei, strănutului, strigatului, sau altor eforturi respiratorii; aceste picături nu sunt proiectate la o distanță mai mare de 1 metru de bolnav;
- prin aerosoli, care sunt minuscule particule lichide care rămân în suspensie în aerul încăperilor pentru o perioadă mai lungă;

Gripa se transmite în special prin picături-nuclei, ceea ce înseamnă că după plecarea bolnavului din încăpere, nu mai există risc de infecție pe cale aeriană, în schimb de exemplu tuberculoza se transmite prin ambele variante, deci aerul încăperilor în care a locuit un bolnav de tuberculoză poate rămâne contaminat. Doar în cazul unor manevre medicale speciale se considera ca sunt generati aerosoli (aspirarea secretiilor din tractul respirator, prelevare de probe biologice precum exsudate/aspirate din caile respiratori, bronhoscopia, intubarea, resuscitarea, autopsia).

Trebuie adăugat că picăturile-nuclei expulzate de bolnav se depun pe diversele suprafețe înconjurătoare: haine, obiecte personale, mobilier, acestea devenind la rândul lor surse de infecție. În acest caz, infectarea se produce prin atingerea lor cu mâna, care devine astfel un vector secundar, ulterior aceasta fiind dusă, la gură, la nas sau la ochi, sau poate contamina la rândul său alte suprafețe: clanțe, balustrade, etc.

În concluzie, cele două modalități principale de transmitere a gripei sunt calea aeriană (prin proiecția de picături-nuclei) sau calea indirectă manu-purtată (prin atingerea cu mâna a suprafețelor infectate).


Metode de protecție individuală și colectivă

Înțelegerea acestor modalități de transmitere a gripei enunțate mai sus este esențială pentru că din ele rezultă metodele de protecție individuală și colectivă, care contribuie la încetinirea / împiedicarea propagării gripei.

Astfel, primele metode țintesc oprirea diseminării virusului de către orice persoane care prezintă simptome respiratorii:
- purtarea de către orice persoană bolnavă sau simptomatică a unei măști anti-proiecție (de tip chirurgical), proiecția de particule-nuclei infectante (de exemplu particule de salivă) putând fi posibilă și în cazul vorbitului sau strigatului
- acoperirea gurii și nasului în cazul tusei și strănutului, de preferință cu un șervețel de hârtie de unică folosință, care (contaminat fiind) va fi aruncat imediat la coșul de gunoi (prevăzut cu capac), sau cel puțin acoperirea gurii/nasului cu mâneca hainei sau cu mâna; se vor spăla mâinile imediat după aceasta;
- ștergerea nasului și a gurii de asemenea cu un șervețel de hârtie de unică folosință, care va fi aruncat imediat la coșul de gunoi (cu capac), după care se vor spăla mâinile;

Tot pentru protecția față de modalitatea de transmitere pe cale aeriană se recomandă:
- purtarea de echipament individual de protecție (mască filtranta respiratorie tip FFP2 cf. UE sau tip N95 cf.SUA), în caz de circulație activă a virusului în comunitate, pentru personalul care lucrează în anumite domenii de activitate cu expunere la un risc important (precum personalul medico-sanitar și auxiliar în contact cu bolnavii), sau persoanele care lucrează în contact apropiat și prelungit cu publicul (casiere în supermarket, lucrători la ghișeu etc.);
- alternativ, acolo unde este tehnic posibil, și tot în scopul de a reduce riscul de contaminare directă (prin proiecția de mici picături) al angajaților care lucrează în contact apropiat și prelungit cu publicul (ex.: lucrători la ghișeu) și pentru a evita portul de mască (neplăcut pe termen lung, efect psihologic negativ), se poate realiza amenajarea locurilor de muncă prin instalarea sisteme cu rol de barieră între lucrători și public, exemple:
-
- panouri de plexiglas sau sticlă, folii de plastic transparent etc.; acestea vor fi curățate zilnic cu un detergent;
- o bună aerisire periodică a încăperilor este recomandată; în caz de pandemie, sistemele de ventilație nu trebuie oprite;

Având în vedere transmiterea prin intermediul suprafețelor contaminate
- se vor spăla mâinile frecvent de-a lungul zilei de muncă, obligatoriu după anumite acțiuni (enumerate în subcapitolul următor)
- se va stabili un protocol de curățare / dezinfectare regulată, cel puțin zilnică a suprafețelor atinse în mod frecvent de un număr mare de oameni (clanțe, balustrade, tastaturi de bancomate, întrerupătoare)

În plus, se recomandă o serie întreagă de măsuri organizatorice de protecție colectivă, care vor fi detaliate în continuare.

Angajatorul trebuie să informeze și să formeze salariații cu privire la măsurile de igienă și securitate recomandate, precum și asupra procedurilor corecte de aplicare a acestora.


Igiena respiratorie și a mâinilor

Măsurile de igienă respiratorie și a mâinilor, în vederea evitării contaminării altor persoane
- acoperirea gurii cu ocazia tusei și acoperirea nasului și a gurii cu ocazia strănutului, de preferință cu un șervețel de hârtie de unică folosință
- ștergerea nasului și scuipatul numai într-un șervețel de hârtie de unică folosință
- spălarea regulată a mâinilor cu apă și săpun, în special după tuse, strănut și ștergerea nasului
- purtarea unei măști chirurgicale în caz de tuse sau strănut frecvent

Spălarea mâinilor trebuie realizată frecvent de-a lungul zilei (10-15 ori pe zi), după folosirea toaletei, după tuse sau strănut (și acoperirea gurii/nasului cu mâna), după ștergerea nasului, la sosirea la domiciliu, înainte de fiecare masă, în alte ocazii (ex. după folosirea de mijloace de transport în comun, etc.).
Spălarea mâinilor cu apă și săpun (de preferință lichid) este suficientă, sau cu soluții antiseptice hidro-alcoolice (disponibile în farmacii), cu meticulozitate, căci nu contactul cu săpunul este cel care îndepărtează virușii, ci întreg procesul de săpunire, frecare, clătire și uscare. Se vor spăla cu atenție palmele, spațiile dintre degete, exteriorul mâinilor, vârful degetelor și unghiilor. Durata minimă recomandată este de 20 de secunde.
Uscarea mâinilor se realizează cu un prosop personal sau cu șervețele de hârtie de unică folosință.

Procedura de spălare a mâinilor
- udarea mâinilor cu apă;
- săpunirea, de preferință cu săpun lichid;
- frecarea metodică a palmelor, a dosului mâinilor, între degete, degetele mari, vârfurile degetelor și unghiilor;
- clătirea mâinilor;
- uscarea, de preferință cu un ștergar de hârtie de unică folosință.

Acolo unde o sursă de apă nu este disponibilă, folosirea unei soluții hidro-alcoolice este la fel de eficace pentru dezinfecția mâinilor.

O spălare foarte frecventă a mâinilor cu apă și săpun (de peste 25 de ori /zi, întâlnită în special la personalul medico-sanitar) are însă alte inconveniente, prin îndepărtarea totală stratului lipidic protector al pielii, ceea ce favorizează uscarea pielii și apariția unei dermatite iritative sau alergice de contact; în acest caz se recomandă folosirea zilnică a unei creme hidratante și alternarea între dezinfecția cu soluția hidro-alcoolice și spălarea cu apă și săpun, într-un raport de 5:1.

Procedura de utilizare a soluției hidro-alcoolice implică aplicarea a suficient de multă soluție (aproximativ 3 ml) pentru ca mâinile să fie umede timp de 15 secunde (soluția se evaporă rapid), în acest timp frecând bine mâinile pe întreaga lor suprafață interioară și exterioară, precum și între degete și vârfurile acestora, până când mâinile rămân uscate. Nu este necesară clătirea mâinilor, decât după 5 aplicări.
Atenție: aceste soluții conținând aprox. 45% alcool sunt inflamabile. În consecință, ele trebuie stocate de manieră adecvată.


Echipamentul individual de protecție

Echipamentul individual de protecție a mâinilor: mănușile de protecție de tip menaj se vor utiliza în cazul activităților de curățare a suprafețelor și cu ocazia manipulării sacilor de gunoi

Echipamentul individual de protecție respiratorie - în funcție de riscul de expunere, se pot utiliza două tipuri de măști respiratorii:

- masca anti-proiecție cunoscută sub numele de ”mască chirurgicală”, care oprește eficient proiectarea de către purtător de picături-nuclei de salivă sau alte secreții din căile respiratorii, potențial infectante pentru ceilalți, protejând astfel în principal pe cei din jur; acest tip de mască are un rol limitat în a proteja purtătorul măștii față de contactul cu persoane contagioase, pentru că dimensiunea porilor este destul de mare, iar masca nu este etanșă, deci masca nu protejează purtătorul față aerosolii conținând virușii și aflați în suspensie în aer; masca chirurgicală este recomandată a fi folosită în spații deschise și în transportul în comun, precum și de către persoanele potențial contagioase pentru protecția celor din jur, având avantajul unui cost redus.

- masca de protecție respiratorie (tip FFP2 sau tip N95 - sunt echivalente) este o mască etanșă, prevăzută cu un filtru pentru aerosoli și pulberi, și care protejează purtătorul în caz de expunere la un risc important de infecție, și anume personalul medico-sanitar și salariații în contact apropiat și prelungit cu publicul (distanța sub 1-2 metri, densitate mare de persoane în apropiere, număr mare de persoane potențial infectate, încăperi sau spații de mici dimensiuni); această mască este prezintă însă dezavantajul că metoda de aplicare este mai complexă, este mai inconfortabilă la purtat - în special pe durate crescute de timp, și este mai scumpă.

Ambele tipuri de măști sunt destinate a fi folosite o singură dată: în cazul folosirii multiple, însăși suprafața lor poate reprezenta o sursă de infecție; în nici un caz nu pot fi folosite mai mult de o zi. Recomandarea este de a fi schimbate după 4 ore. Pentru a fi eficiente, ele trebuie plasate corect pe față, cu ajustarea baretei nazale. Portul de barbă, chiar scurtă, scade etanșeitatea și deci eficiența măștii.

Procedura de folosire a măștii chirurgicale (masca permite evitarea contaminării celorlalți)
- identificarea feței interioare și a celei exterioare a măștii
- deplierea măștii
- observarea baretei de metal care permite diferențierea între partea de sus și cea de jos a măștii
- aplicarea măștii pe față, trecând elasticul în spatele urechilor
- ajustarea măștii pe față, apăsând bareta metalică de o parte și alta a nasului pentru ca masca să fie cât mai etanșă

Procedura de folosire a măștii de protecție respiratorie de tip FFP2 (rezervată personalului medico-sanitar și a angajaților care lucrează în contact apropiat și prelungit cu publicul)
- se aplică masca pe față, astfel încât să acopere atât nasul cât și gura
- prinderea celor 2 elastice în spatele capului, deasupra și dedesubtul urechilor
- ajustarea măștii pe față, apăsând bareta metalică de o parte și alta a nasului pentru ca masca să fie cât mai etanșă
- testarea etanșeității măștii, obturând suprafața filtrantă cu ajutorul unei folii de plastic și a mâinilor (purtarea de barbă poate scădea etanșeitatea măștii)


Legea nr.46/21.01.2003 - Legea drepturilor pacientului

Legea nr.46/21.01.2003 - Legea drepturilor pacientului
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI
PUBLICATA ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 51 din 29 ianuarie 2003

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAP. 1
Dispozitii generale

ART. 1
În sensul prezentei legi:
a) prin pacient se întelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile de sanatate;
b) prin discriminare se întelege distinctia care se face între persoane aflate în situatii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin îngrijiri de sanatate se întelege serviciile medicale, serviciile comunitare si serviciile conexe actului medical;
d) prin interventie medicala se întelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin îngrijiri terminale se întelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibila îmbunatatirea prognozei fatale a starii de boala, precum si îngrijirile acordate în apropierea decesului.
ART. 2
Pacientii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înalta calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.
ART. 3
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare.

CAP. 2
Dreptul pacientului la informatia medicala

ART. 4
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la modul de a le utiliza.
ART. 5
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional al furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
ART. 6
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.
ART. 7
Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat în cazul în care informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.
ART. 8
Informatiile se aduc la cunostinta pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaste limba româna, informatiile i se aduc la cunostinta în limba materna ori în limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de comunicare.
ART. 9
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana care sa fie informata în locul sau.
ART. 10
Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor, diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.
ART. 11
Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.
ART. 12
Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si îngrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.

CAP. 3
Consimtamântul pacientului privind interventia medicala

ART. 13
Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumându-si, în scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
ART. 14
Când pacientul nu îsi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul pacientului dintr-o exprimare anterioara a vointei acestuia.
ART. 15
În cazul în care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta, consimtamântul reprezentantului legal nu mai este necesar.
ART. 16
În cazul în care se cere consimtamântul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de întelegere.
ART. 17
(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa îsi dea consimtamântul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii internati în spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.
ART. 18
Consimtamântul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
ART. 19
Consimtamântul pacientului este obligatoriu în cazul participarii sale în învatamântul medical clinic si la cercetarea stiintifica. Nu pot fi folosite pentru cercetare stiintifica persoanele care nu sunt capabile sa îsi exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtamântului de la reprezentantul legal si daca cercetarea este facuta si în interesul pacientului.
ART. 20
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicala fara consimtamântul sau, cu exceptia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului si evitarii suspectarii unei culpe medicale.

CAP. 4
Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului

ART. 21
Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia.
ART. 22
Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îsi da consimtamântul explicit sau daca legea o cere în mod expres.
ART. 23
În cazul în care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati în tratamentul pacientului, acordarea consimtamântului nu mai este obligatorie.
ART. 24
Pacientul are acces la datele medicale personale.
ART. 25
(1) Orice amestec în viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor în care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate si numai cu consimtamântul pacientului.
(2) Sunt considerate exceptii cazurile în care pacientul reprezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica.

CAP. 5
Drepturile pacientului în domeniul reproducerii

ART. 26
Dreptul femeii la viata prevaleaza în cazul în care sarcina reprezinta un factor de risc major si imediat pentru viata mamei.
ART. 27
Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltarii unei vieti sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o discriminare.
ART. 28
(1) Dreptul femeii de a hotarî daca sa aiba sau nu copii este garantat, cu exceptia cazului prevazut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai sigure metode privind sanatatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente si lipsite de riscuri.

CAP. 6
Drepturile pacientului la tratament si îngrijiri medicale

ART. 29
(1) În cazul în care furnizorii sunt obligati sa recurga la selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în numar limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei legi si se aduc la cunostinta publicului.
ART. 30
(1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista conditiile de dotare necesare si personal acreditat.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta aparute în situatii extreme.
ART. 31
Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.
ART. 32
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material si de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în masura posibilitatilor, mediul de îngrijire si tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.
ART. 33
Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre un medic acreditat din afara spitalului.
ART. 34
(1) Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa supuna pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa îl recompenseze altfel decât prevad reglementarile de plata legale din cadrul unitatii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost îngrijit plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.
ART. 35
(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue pâna la ameliorarea starii sale de sanatate sau pâna la vindecare.
(2) Continuitatea îngrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele unitati medicale publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de specialitate sau de medicina generala, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. Dupa externare pacientii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.
ART. 36
Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta, de asistenta stomatologica de urgenta si de servicii farmaceutice, în program continuu.

CAP. 7
Sanctiuni

ART. 37
Nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a confidentialitatii datelor despre pacient si a confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale pacientului prevazute în prezenta lege atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.

CAP. 8
Dispozitii tranzitorii si finale

ART. 38
(1) Autoritatile sanitare dau publicitatii, anual, rapoarte asupra respectarii drepturilor pacientului, în care se compara situatiile din diferite regiuni ale tarii, precum si situatia existenta cu una optima.
(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa afiseze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) În termen de 90 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sanatatii si Familiei elaboreaza normele de aplicare a acesteia, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 39
Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 40
La data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 si 124 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii contrare.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
VIOREL HREBENCIUC

H.G. 355/2007

Hotarâre nr. 355 din 11/04/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor (partea I)

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 332 din 17/05/2007


În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata, si al art. 46 alin. (2) lit. b) din Legea securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - Prezenta hotarâre stabileste cerintele minime pentru supravegherea sanatatii lucratorilor fata de riscurile pentru securitate si sanatate, pentru prevenirea îmbolnavirii lucratorilor cu boli profesionale cauzate de agenti nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si a suprasolicitarii diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de munca.
Art. 2. - În sensul prezentei hotarâri, supravegherea sanatatii lucratorilor reprezinta totalitatea serviciilor medicale care asigura prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie, precum si mentinerea sanatatii si a capacitatii de munca a lucratorilor.
Art. 3. - Potrivit prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, Ministerul Sanatatii Publice este autoritatea competenta în domeniul medicinii muncii si al supravegherii starii de sanatate a lucratorilor.
Art. 4. - Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata de catre medicii specialisti de medicina muncii.

CAPITOLUL II
Obligatiile angajatorilor

Art. 5. - (1) Angajatorul trebuie sa se afle în posesia unei evaluari a riscului asupra sanatatii lucratorilor.
(2) Evaluarea riscului asupra sanatatii se actualizeaza daca s-au produs schimbari semnificative din cauza carora evaluarea ar fi depasita sau atunci când rezultatele supravegherii sanatatii o impun.
Art. 6. - Angajatorii din orice domeniu de activitate, atât din sectorul public, cât si din sectorul privat, sunt obligati sa respecte reglementarile în vigoare privind supravegherea sanatatii lucratorilor.
Art. 7. - Angajatorii sunt obligati sa asigure fondurile si conditiile efectuarii tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sanatatii lucratorilor, acestia nefiind implicati în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.

CAPITOLUL III
Servicii medicale profilactice

Art. 8. - (1) Serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajarea în munca, de adaptare, periodic, la reluarea activitatii, promovarea sanatatii la locul de munca.
(2) Serviciile medicale profilactice prevazute la alin. (1) se efectueaza potrivit prevederilor anexei nr. 1, precum si ale actelor normative specifice.
(3) În cazuri argumentate medical, stiintific, statistic, examenele medicale profilactice se vor adapta periodic, specific noilor riscuri profesionale.
(4) Testarea psihologica a aptitudinilor în munca se face potrivit prevederilor anexei nr. 1.
Art. 9. - (1) În sensul prezentei hotarâri, aptitudinea în munca reprezinta capacitatea lucratorului din punct de vedere medical de a desfasura activitatea la locul de munca în profesia/functia pentru care se solicita examenul medical.
(2) Pentru stabilirea aptitudinii în munca, medicul specialist de medicina muncii poate solicita si alte investigatii si examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevazute la art. 8.
Art. 10. - În conditiile în care medicul de medicina muncii face recomandari de tip medical, aptitudinea este conditionata de respectarea acestora, iar în fisa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi "apt conditionat".
Art. 11. - (1) Inaptitudinea temporara în munca, în sensul prezentei hotarâri, reprezinta incapacitatea medicala a lucratorului de a desfasura activitatea la locul de munca în profesia/functia pentru care se solicita examenul medical privind aptitudinea în munca, pâna la reevaluarea sanatatii de catre medicul de medicina muncii.
(2) În situatia în care lucratorul se afla temporar, din cauza unei boli, în situatia de incapacitate medicala privind desfasurarea activitatii la locul de munca în profesia/functia pentru care se solicita examenul medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabileste inaptitudinea temporara pâna la disparitia cauzei medicale, iar în fisa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi "inapt temporar".
Art. 12. - (1) Inaptitudinea permanenta în munca, în sensul prezentei hotarâri, reprezinta incapacitatea medicala permanenta a lucratorului de a desfasura activitatea la locul de munca în profesia/functia pentru care se solicita examenul medical privind aptitudinea în munca.
(2) Toate cazurile de inaptitudine medicala permanenta vor fi rezolvate de catre medicii de medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacitatii de munca, care se vor informa reciproc asupra rezolvarii situatiei de fapt.
Art. 13. - Examenul medical al lucratorilor la angajarea în munca stabileste aptitudinea/aptitudinea conditionata/ inaptitudinea permanenta sau temporara în munca pentru profesia/functia si locul de munca în care angajatorul îi va desemna sa lucreze privind:
a) compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afectiuni prezente în momentul examinarii si viitorul loc de munca;
b) existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune în pericol sanatatea si securitatea celorlalti lucratori de la acelasi loc de munca;
c) existenta/inexistenta unei afectiuni ce pune în pericol securitatea unitatii si/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;
d) existenta/inexistenta unui risc pentru sanatatea populatiei careia îi asigura servicii.
Art. 14. - În functie de rezultatul examenului medical la angajarea în munca, medicul de medicina muncii poate face propuneri pentru:
a) adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice si la starea de sanatate a lucratorului, în situatia prevazuta la art. 15 lit. b);
b) îndrumarea persoanei care urmeaza a fi angajata catre alte locuri de munca;
c) includerea în circuitul informational si operational din sistemul sanitar a acelor persoane care necesita o supraveghere medicala deosebita.
Art. 15. - Examenul medical la angajarea în munca se efectueaza pentru:
a) lucratorii care urmeaza a fi angajati cu contract individual de munca pe perioada determinata sau nedeterminata;
b) lucratorii care îsi schimba locul de munca sau sunt detasati în alte locuri de munca ori alte activitati;
c) lucratorii care îsi schimba meseria sau profesia.
Art. 16. - (1) Examenul medical la angajarea în munca se face la solicitarea angajatorului, care va completa fisa de solicitare a examenului medical la angajare, conform modelului prevazut în anexa nr. 2, si fisa de identificare a factorilor de risc profesional, conform modelului prevazut în anexa nr. 3.
(2) În situatia schimbarii locului de munca, lucratorul este obligat sa prezinte copia dosarului medical de la serviciul medical de medicina muncii de la locul sau de munca anterior.
(3) Examenul medical la angajarea în munca consta în:
a) anamneza medicala profesionala si neprofesionala si examenul clinic general, conform modelului dosarului medical prevazut în anexa nr. 4;
b) examenele medicale clinice si paraclinice, conform modelului de fisa prevazut în anexa nr. 1.
(4) La indicatia medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilitatilor medicale cu riscurile profesionale evaluate, examenul medical la angajarea în munca pentru locurile de munca si activitatile cu expunere la factori de risc profesional cuprinde si examene medicale suplimentare celor prevazute în anexa nr. 1.
(5) Rezultatele examenului clinic si ale celorlalte examene medicale se înregistreaza în dosarul medical.
(6) Medicul specialist de medicina muncii, în baza fisei de solicitare a examenului medical la angajare, fisei de identificare a factorilor de risc profesional, dosarului medical si a examenelor medicale efectuate, completeaza fisa de aptitudine cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt conditionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de munca respectiv.
(7) Numai medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical prevazut la alin. (3).
Art. 17. - Fisa de aptitudine care finalizeaza examenul medical la angajarea în munca se completeaza numai de catre medicul de medicina muncii, în doua exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru lucrator.
Art. 18. - Examenul medical de adaptare în munca se efectueaza la indicatia medicului specialist de medicina muncii în prima luna de la angajare si are urmatoarele scopuri:
a) completeaza examenul medical la angajarea în munca, în conditiile concrete noilor locuri de munca (organizarea fiziologica a muncii, a mediului de munca, relatiile om-masina, relatiile psihosociale în cadrul colectivului de munca);
b) ajuta organismul celor angajati sa se adapteze noilor conditii;
c) determina depistarea unor cauze medicale ale neadaptarii la noul loc de munca si recomanda masuri de înlaturare a acestora.
Art. 19. - Efectuarea examenului medical periodic are urmatoarele scopuri:
a) confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în munca pentru profesia/functia si locul de munca pentru care s-a facut angajarea si s-a eliberat fisa de aptitudine;
b) depistarea aparitiei unor boli care constituie contraindicatii pentru activitatile si locurile de munca cu expunere la factori de risc profesional;
c) diagnosticarea bolilor profesionale;
d) diagnosticarea bolilor legate de profesie;
e) depistarea bolilor care constituie risc pentru viata si sanatatea celorlalti lucratori la acelasi loc de munca;
f) depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unitatii, pentru calitatea produselor sau pentru populatia cu care lucratorul vine în contact prin natura activitatii sale.
Art. 20. - Examenul medical periodic se efectueaza obligatoriu tuturor lucratorilor.
Art. 21. - Frecventa examenului medical periodic este stabilita prin fisele întocmite conform modelului prevazut în anexa nr. 1 si poate fi modificata numai la propunerea medicului specialist de medicina muncii, cu informarea angajatorului.
Art. 22. - Examenul medical periodic cuprinde urmatoarele:
a) înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de la examenul medical în vederea angajarii sau de la ultimul examen medical periodic pâna în momentul examenului medical respectiv;
b) examenul clinic general, conform dosarului medical prevazut în anexa nr. 4;
c) examenele clinice si paraclinice, conform modelului de fisa prevazut în anexa nr. 1 si examenului indicat de catre medicul specialist de medicina muncii;
d) înregistrarea rezultatelor în dosarul medical prevazut în anexa nr. 4;
e) finalizarea concluziei prin completarea fisei de aptitudine, conform modelului prevazut în anexa nr. 5, de catre medicul specialist de medicina muncii, în doua exemplare, unul pentru angajator si celalalt pentru lucrator.
Art. 23. - Examenul medical la reluarea activitatii se efectueaza dupa o întrerupere a activitatii de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activitatii, cu respectarea dispozitiilor art. 22.
Art. 24. - Efectuarea examenului medical la reluarea activitatii are urmatoarele scopuri:
a) confirmarea aptitudinii lucratorului pentru exercitarea profesiei/functiei avute anterior sau noii profesii/functii la locul de munca respectiv;
b) stabilirea unor masuri de adaptare a locului de munca si a unor activitati specifice profesiei sau functiei, daca este cazul;
c) reorientarea spre un alt loc de munca, care sa asigure lucratorului mentinerea sanatatii si a capacitatii sale de munca.
Art. 25. - Medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical la reluarea activitatii ori de câte ori îl considera necesar, în functie de natura bolii sau a accidentului pentru care lucratorul a absentat din productie.
Art. 26. - Promovarea sanatatii la locul de munca reprezinta supravegherea activa a sanatatii lucratorilor în raport cu caracteristicile locului de munca si, în mod particular, cu factorii de risc profesionali.
Art. 27. - În vederea constientizarii nevoilor si obiectivelor privind sanatatea si securitatea în munca în rândul lucratorilor, medicii specialisti cu pregatire în domeniu efectueaza activitati specifice de promovare a sanatatii la locul de munca pentru realizarea bunastarii lucratorilor, bazate pe identificarea problemelor acestora.
Art. 28. - Serviciile de medicina muncii participa la realizarea si implementarea programelor de informare, educare si formare profesionala cu privire la sanatatea si securitatea în munca pentru lucratorii la care s-a efectuat supravegherea sanatatii prin examene medicale profilactice.
Art. 29. - Pentru promovarea masurilor privind adaptarea la munca a lucratorilor si pentru îmbunatatirea conditiilor de munca si de mediu, medicii de medicina muncii desfasoara activitate de consiliere privind sanatatea si igiena ocupationala a lucratorului si a reprezentantilor acestora din întreprindere si din comitetul de sanatate si securitate în munca, dupa caz, si colaboreaza cu organismele din domeniul securitatii si sanatatii în munca.
Art. 30. - Persoana examinata poate contesta rezultatul dat de catre medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în munca.
Art. 31. - Contestatia prevazuta la art. 30 se adreseaza autoritatii de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti, în termen de 7 zile lucratoare de la data primirii fisei de aptitudine în munca.
Art. 32. - Autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti desemneaza o comisie formata din 3 medici specialisti de medicina muncii si convoaca partile implicate în termen de 21 de zile lucratoare de la data primirii contestatiei.
Art. 33. - Decizia comisiei este consemnata într-un proces-verbal si este comunicata în scris persoanei examinate medical.
Art. 34. - Concluzia procesului-verbal este consemnata în fisa de aptitudine, în care a fost precizat rezultatul examenului medical contestat.

CAPITOLUL IV
Dispozitii finale

Art. 35. - La aplicarea masurilor preventive tehnico-organizatorice la locurile de munca, angajatorii vor tine seama de rezultatele supravegherii sanatatii.
Art. 36. - Lucratorii trebuie sa fie informati în legatura cu rezultatele proprii ale supravegherii sanatatii lor.
Art. 37. - Dosarul medical si fisa de expunere la riscuri profesionale se pastreaza la structura de medicina muncii unde s-au efectuat examenele medicale de angajare si examenul medical periodic.
Art. 38. - Înregistrarile medicale sunt pastrate o perioada de timp cel putin egala cu durata medie de expunere - afectare a starii de sanatate, pentru fiecare categorie de risc profesional, astfel:
a) cabinetul de medicina muncii pastreaza dosarele medicale, fisele de expunere la riscuri profesionale si datele de morbiditate profesionala;
b) angajatorul pastreaza lista locurilor de munca cu riscuri profesionale si concluzia examinarii medicale (fisa de aptitudine);
c) în cazul schimbarii structurii de medicina muncii cu care a fost realizata supravegherea starii de sanatate a lucratorilor, înregistrarile medicale se predau noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator.
Art. 39. - Lucratorul este obligat sa se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sanatatii la locul de munca, conform planificarii efectuate de catre medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului.
Art. 40. - Orice lucrator are dreptul sa consulte medicul specialist de medicina muncii, pentru orice simptome pe care le atribuie conditiilor de munca si activitatii desfasurate.
Art. 41. - La schimbarea locului de munca în alta unitate, lucratorului i se vor înmâna, la solicitare, copii ale dosarului sau medical si ale fisei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la structura de medicina muncii a unitatii respective.
Art. 42. - Angajatorii în procedura de faliment vor informa structura de medicina muncii, care va preda la rândul ei înregistrarile medicale autoritatii de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz.
Art. 43. - La întreruperea temporara sau definitiva a activitatii lucratorului, structura de medicina muncii va preda dosarul medical al acestuia medicului sau de familie.
Art. 44. - Medicul specialist de medicina muncii si medicul de familie al lucratorului se vor informa reciproc si operativ referitor la aparitia unor modificari în starea de sanatate a lucratorului.
Art. 45. - Pentru protectia sanatatii comunitare, în cazul sectoarelor cu riscuri (alimentar, zootehnic, farmaceutic, aprovizionare cu apa potabila, servicii catre populatie, cazare colectiva, piscine, salubritate etc.), examenele medicale la angajare, periodic, la reluarea muncii se pot completa cu examinarile specifice sectorului de activitate, la indicatia medicului specialist de medicina muncii.
Art. 46. - Dosarului medical îi sunt aplicabile prevederile art. 21-25 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, referitoare la dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului.
Art. 47. - Lucratorii au acces, la cerere, la toate informatiile referitoare la starea lor de sanatate.
Art. 48. - Anexele nr. 1-5 fac parte integranta din prezenta hotarâre.
Art. 49. - Pe data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri se abroga art. 48-81 din titlul II cap. VI si anexele nr. 4, 5, 6, 7 si 8 din Normele generale de protectie a muncii, aprobate prin Ordinul ministrului muncii si solidaritatii sociale si al ministrului sanatatii si familiei nr. 508/933/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 6 decembrie 2002.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU


Contrasemneaza:
───────────────
Ministrul sanatatii publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
Ministrul muncii, familiei si egalitatii de sanse,
Paul Pacuraru
Ministrul economiei si finantelor,
Varujan Vosganian


Bucuresti, 11 aprilie 2007.
Nr. 355.

ANEXA Nr. 1

FIŞE
privind serviciile medicale profilactice detaliate în functie
de expunerea profesionala

EXPLICAREA FIŞELOR

Examenul medical la angajare
a) La acest punct este mentionata obligativitatea efectuarii examinarii clinice conform datelor din Dosarul medical, pentru toti lucratorii.
b) La acest punct se includ pentru fiecare lucrator examinarile clinice, de laborator sau paraclinice în functie de agentul la care este expus, de situatia speciala de munca, profesie/ocupatie/functie.
Examenul medical periodic:
La acest punct sunt mentionate: examenul clinic complet (cu atentie deosebita pe anumite aparate si sisteme), examenele de laborator si paraclinice de efectuat în functie de factorul nociv profesional la care este expus lucratorul respectiv sau profesia/ocupatia/functia detinuta.
Contraindicatii:
Contraindicatiile sunt relative; ele necesita evaluarea raportului dintre gravitatea bolii si a factorilor constitutivi ai conditiei de munca, evaluare efectuata de medicul specialist de medicina muncii.
Contraindicatiile mentionate sunt valabile atât pentru examenul medical la angajare, cât si periodic.
Observatii:
a) Bolile acute, pâna la vindecarea lor, constituie contraindicatii absolute.
b) Medicul specialist de medicina muncii poate solicita, daca considera necesar pentru confirmarea unui diagnostic, examenul unui medic de alta specialitate.
c) Mentionarea în prezentele fise a terminologiei: examen oftalmologic, neurologic, ORL, psihiatric, psihologic presupune efectuarea examinarii de catre medicul specialist respectiv la indicatia medicului de medicina muncii.
d) Examenul medical periodic (clinic, de laborator sau paraclinic) se poate efectua si la intervale mai scurte decât cele prevazute în fise, daca acest lucru este prevazut în contractul colectiv de munca sau alte dispozitii în acest sens, cu acordul conducerii unitatii si al reprezentantilor lucratorilor.
e) La încadrarea în munca, precum si cu ocazia controlului medical periodic al lucratorilor care concura la siguranta circulatiei din sectorul transporturi feroviare, navale si aeriene, al conducatorilor auto, precum si al altor categorii de lucratori care desfasoara activitati specifice, se vor efectua si examinarile stabilite prin reglementari speciale, în scopul constatarii daca starea sanatatii le permite sa îndeplineasca munca ce li se încredinteaza.
f) În functie de situatia epidemiologica locala, autoritatile de sanatate publica teritoriale vor stabili atât completarea examenelor medicale, cât si modificarea periodicitatii acestora în cadrul controalelor medicale periodice, în fiecare an calendaristic. Aceste modificari trebuie transmise în scris structurilor care desfasoara activitatea de supraveghere medicala de medicina muncii.
g) Pentru lucratorii expusi la radiatii ionizante se va respecta legislatia în vigoare ce reglementeaza domeniul activitatilor nucleare.
Prescurtari:
ECG = electrocardiografie
EEG = electroencefalografie
EMG = electromiografie
RPS = radiografie pulmonara standard

Gripa A/H1N1 (gripa porcina) - Introducere


Gripa A/H1N1 (gripa porcina) - Introducere

Documentul de față, elaborat de un medic specialist de medicina muncii, are rolul de a prezenta toate aspectele importante ale managementului pandemiei gripale la nivelul locurilor de muncă. Pentru aspectele particulare ale anumitor domenii de activitate, angajatorii sunt invitați să ia legătura cu medicii specialiști de medicina muncii cu care au contract.

Intenția autorului este de a crea un document pe cât posibil complet, care să răspundă nevoii de informație specializată corectă precum și majorității întrebărilor pe care și le pot pune angajatorii.

Documentul cuprinde informații destinate în primul rând tuturor celor implicați în managementul medical al pandemiei gripale A/H1N1: angajatori, responsabili SSM, medici specialiști de medicina muncii, medici cu competență în medicina de întreprindere, cât și angajaților înșiși sau publicului larg.

Acest document va fi actualizat în mod regulat, în funcție de evoluția situației pandemice la nivel național și de apariția de noi recomandări ale autorităților de sănătate publică.


Pandemia gripală

Pandemia gripală este o epidemie de gripă cu răspândire geografică foarte largă, care poate surveni în momentul apariției unui nou virus, cu caracteristici deosebite, față de care imunitatea populației este slabă sau nulă.

Încadrarea situației actuale ca și pandemie gripală (nivel 6 de alertă OMS) nu spune însă nimic despre periculozitatea noului virus sau despre gravitatea bolii.

Virusul gripal A/H1N1 este un virus care se răspândește repede pentru că este foarte contagios și, fiind un virus nou, nu există imunitate pre-existentă, de unde riscul ridicat de a contracta boala. Din fericire însă, gripa A/H1N1 este în general o boală ușoară.

Scopul strategiei mondiale și naționale este frânarea răspândirii virusului precum și limitarea consecințelor sanitare asupra populației și asupra vieții sociale și economice.


Gripa A / H1N1

Boala afectează în special persoanele cu vârste cuprinse între 5 și 50 de ani.

Modalitățile de transmitere a virusului vor fi detaliate în următorul capitol, în corelație cu modalitățile de prevenție.

Manifestările clinice ale gripei A/H1N1 sunt în general aceleași cu cele ale gripei sezoniere, cu un tablou clinic care variază între simptome respiratorii ușoare și fără febră, până la pneumonii severe, chiar mortale. Riscul de deces este aproximativ același ca în cazul gripei sezoniere.
Evoluția tipică include simptome respiratorii și/sau generale, însoțite de febră peste 38°C. Apariția bruscă a unei febre ridicate se traduce prin frisoane. Uneori, însă, temperatura este doar puțin ridicată.
Simptome respiratorii: tuse seacă, dureri în gât, simptome nazale (nasul înfundat sau care curge).
Simptome generale: oboseală marcată, lipsa apetitului, dureri musculare și articulare. Pot însă apărea și simptome digestive: grețuri, vărsături sau diaree.

Contagiozitatea unui pacient începe cu o zi înainte ca primele simptome să se manifeste și durează ulterior până la 7 zile, în cazul adulților (copiii mai mult).

Boala se vindecă în câteva zile, chiar și fără tratamentul specific antiviral, doar cu tratament simptomatic sau chiar fără tratament.
Tratamentul antiviral are însă avantajul de a reduce durata și gravitatea bolii, precum și riscul de a dezvolta complicații.

Legea 319/2006

Legea nr. 319 din 14 iulie 2006

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 26/07/2006
Intrare in vigoare: 01/10/2006

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de masuri privind promovarea îmbunatatirii securitatii si sanatatii în munca a lucratorilor.

(2) Prezenta lege stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.

Art. 2. - Conventiile internationale si contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu parteneri straini în vederea efectuarii de lucrari cu personal român pe teritoriul altor tari vor cuprinde clauze privind securitatea si sanatatea în munca.

CAPITOLUL II
Domeniu de aplicare

Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplica în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât si private.

(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.

Art. 4. - (1) Fac exceptie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor de protectie civila, vin în contradictie cu prezenta lege.

(2) În cazurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea si sanatatea lucratorilor, tinându-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.

Art. 5. - În sensul prezentei legi termenii si expresiile de mai jos au urmatorul înteles:

a) lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii inclusiv studentii elevii în perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;

b) angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea întreprinderii si/sau unitatii;

c) alti participanti la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului în perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale în vederea angajarii persoane care presteaza activitati în folosul comunitatii sau activitati în regim de voluntariat precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;

d) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor - persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori în conformitate cu prevederile legale, sa îi reprezinte pe acestia în ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor în munca;

e) prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute în toate etapele procesului de munca, în scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului produs în timpul procesului de munca ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, în conditiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;

g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

h) boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii cauzata de agenti nocivi fizici chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de munca;

i) echipament de munca - orice masina, aparat unealta sau instalatie folosita în munca;

j) echipament individual de protectie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrator pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi puna în pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

k) loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat în cladirile întreprinderii si/sau unitatii inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces în cadrul desfasurarii activitatii;

l) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia îi lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment;

m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii în care se pregatesc elevii studentii ucenicii precum si somerii în perioada de reconversie profesionala;

n) securitate si sanatate în munca - ansamblul de activitati institutionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea procesului de munca, apararea vietii integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale;

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unitatii abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, conform legii;

q) accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor îngrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;

r) boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala.

CAPITOLUL III
Obligatiile angajatorilor

SECTIUNEA 1
Obligatii generale ale angajatorilor

Art. 6. - (1) Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate aspectele legate de munca.

(2) În cazul în care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale în acest domeniu.

(3) Obligatiile lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului.

Art. 7. - (1) În cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru:

a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea si instruirea lucratorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii în munca.

(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinând seama de modificarea conditiilor, si pentru îmbunatatirea situatiilor existente.

(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si (2) pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, în vederea reducerii monotoniei muncii a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;

h) adoptarea, în mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi tinând seama de natura activitatilor din întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;

b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure îmbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate în ansamblul activitatilor întreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;

c) sa ia în considerare capacitatile lucratorului în ceea ce priveste securitatea si sanatatea în munca, atunci când îi încredinteaza sarcini;

d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora în ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;

e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au însusit instructiunile adecvate.

(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi atunci când în acelasi loc de munca îsi desfasoara activitatea lucratori din mai multe întreprinderi si/sau unitati angajatorii acestora au urmatoarele obligatii:

a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena în munca, luând în considerare natura activitatilor;

b) sa îsi coordoneze actiunile în vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activitatilor;

c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena în munca nu trebuie sa comporte în nicio situatie obligatii financiare pentru lucratori.

SECTIUNEA a 2-a
Servicii de prevenire si protectie

Art. 8. - (1) Fara a aduce atingere obligatiilor prevazute la art. 6 si 7, angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate, denumiti în continuare lucratori desemnati.

(2) Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale.

(3) Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea îndeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege.

(4) Daca în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele de protectie din lipsa personalului competent angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe.

(5) În cazul în care angajatorul apeleaza la serviciile externe prevazute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa aiba acces la informatiile prevazute la art. 16 alin. (2).

(6) Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, în principal, atributii privind securitatea si sanatatea în munca si cel mult atributii complementare.

Art. 9. - (1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a celor de protectie, tinând seama de marimea întreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt expusi lucratorii precum si de distributia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unitatii se impune ca:

a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele adecvate;

b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace personale si profesionale adecvate;

c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie în numar suficient.

(2) Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor trebuie sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii si/sau unitatii.

(3) Lucratorul/lucratorii si/sau serviciul/serviciile prevazute la alin. (2) trebuie sa colaboreze între ei ori de câte ori este necesar.

(4) În cazul microîntreprinderilor si al întreprinderilor mici în care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite, angajatorul îsi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta lege, daca are capacitatea necesara în domeniu.

(5) Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacitatile si aptitudinile necesare, precum si numarul considerat suficient prevazute la alin. (1) si (4).

SECTIUNEA a 3-a
Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor,
pericol grav si iminent

Art. 10. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii întreprinderii si/sau unitatii tinând seama de alte persoane prezente;

b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de evacuare a lucratorilor.

(3) Numarul lucratorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor si echipamentul pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii si/sau riscurilor specifice întreprinderii si/sau unitatii.

Art. 11. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;

b) sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav si iminent;

c) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un pericol grav si iminent în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.

(2) Lucratorii care, în cazul unui pericol grav si iminent parasesc locul de munca si/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati împotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia.

(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav si iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, în conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.

(4) Lucratorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevazute la alin. (3), cu exceptia situatiilor în care acestia actioneaza imprudent sau dau dovada de neglijenta grava.

SECTIUNEA a 4-a
Alte obligatii ale angajatorilor

Art. 12. - (1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa realizeze si sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat;

c) sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum si a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);

d) sa elaboreze pentru autoritatile competente si în conformitate cu reglementarile legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai.

(2) Prin ordin al ministrului muncii solidaritatii sociale si familiei în functie de natura activitatilor si de marimea întreprinderilor, se vor stabili obligatiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevazute la alin. (1).

Art. 13. - În vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate în munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea si sanatatea în munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de îmbolnavire profesionala a lucratorilor;

b) sa întocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii;

c) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii în munca, înainte de începerea oricarei activitati conform prevederilor legale;

d) sa stabileasca pentru lucratori prin fisa postului atributiile si raspunderile ce le revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, corespunzator functiilor exercitate;

e) sa elaboreze instructiuni proprii în spiritul prezentei legi pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca, tinând seama de particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor;

f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti lucratorii a masurilor prevazute în planul de prevenire si de protectie stabilit precum si a prevederilor legale în domeniul securitatii si sanatatii în munca, prin lucratorii desemnati prin propria competenta sau prin servicii externe;

g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si sanatatea în munca;

h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii în munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare;

i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica;

j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical periodic si dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii;

k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4) lit. e);

l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate în desfasurarea proceselor tehnologice;

m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor;

n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;

o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;

p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afara de cazurile în care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane;

q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;

r) sa asigure echipamente individuale de protectie;

s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, în cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie.

Art. 14. - Alimentatia de protectie se acorda în mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza în conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

Art. 15. - (1) Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.

SECTIUNEA a 5-a
Informarea lucratorilor

Art. 16. - (1) Tinând seama de marimea întreprinderii si/sau a unitatii angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare, astfel încât lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca, în conformitate cu prevederile legale, toate informatiile necesare privind:

a) riscurile pentru securitate si sanatate în munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie atât la nivelul întreprinderii si/sau unitatii în general, cât si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii;

b) masurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) si (3).

(2) Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare astfel încât angajatorii lucratorilor din orice întreprindere si/sau unitate exterioara, care desfasoara activitati în întreprinderea si/sau în unitatea sa, sa primeasca informatii adecvate privind aspectele la care s-a facut referire la alin. (1), care privesc acesti lucratori.

Art. 17. - Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii desemnati sau reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, în vederea îndeplinirii atributiilor si în conformitate cu prevederile prezentei legi sa aiba acces la:

a) evaluarea riscurilor si masurile de protectie, prevazute la art. 12 alin. (1) lit. a) si b);

b) evidenta si rapoartele prevazute la art. 12 alin. (1) lit. c) si d);

c) informatii privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, precum si informatii provenind de la institutiile de control si autoritatile competente în domeniu.

SECTIUNEA a 6-a
Consultarea si participarea lucratorilor

Art. 18. - (1) Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea în munca.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica:

a) consultarea lucratorilor;

b) dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri;

c) participarea echilibrata.

(3) Lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor definiti la art. 5 lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt consultati în prealabil si în timp util de catre angajator cu privire la:

a) orice masura care ar afecta semnificativ securitatea si sanatatea în munca;

b) desemnarea lucratorilor la care s-a facut referire la art. 8 alin. (1) si la art. 10 alin. (2), precum si cu privire la activitatile la care s-a facut referire la art. 8 alin. (1);

c) informatiile la care s-a facut referire în art. 12 alin. (1), art. 16 si 17;

d) recurgerea, dupa caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);

e) organizarea si planificarea instruirii prevazute la art. 20 si 21.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia masuri corespunzatoare si sa prezinte propuneri în acest sens în scopul diminuarii riscurilor pentru lucratori si/sau al eliminarii surselor de pericol.

(5) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor sau lucratorii nu pot fi prejudiciati din cauza activitatilor la care s-a facut referire în alin. (1)-(3).

(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor un timp adecvat fara diminuarea drepturilor salariale, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile care decurg din prezenta lege.

(7) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor si/sau lucratorii au dreptul sa apeleze la autoritatile competente, în cazul în care considera ca masurile adoptate si mijloacele utilizate de catre angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securitatii si sanatatii în munca.

(8) Reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta observatiile inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari în timpul vizitelor de control.

Art. 19. - În vederea realizarii prevederilor art. 16, 17 si ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se înfiinteaza, se organizeaza si functioneaza comitete de securitate si sanatate în munca.

SECTIUNEA a 7-a
Instruirea lucratorilor

Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrari speciale.

(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:

a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;

b) periodica si ori de câte ori este necesar.

(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii din întreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati în întreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate în munca, pe durata desfasurarii activitatilor.

(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca au dreptul la instruire corespunzatoare.

Art. 21. - (1) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate fi realizata pe cheltuiala lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora.

(2) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru.

(3) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii si/sau unitatii.

CAPITOLUL IV
Obligatiile lucratorilor

Art. 22. - Fiecare lucrator trebuie sa îsi desfasoare activitatea, în conformitate cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului astfel încât sa nu expuna la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesionala atât propria persoana, cât si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca.

Art. 23. - (1) În mod deosebit în scopul realizarii obiectivelor prevazute la art. 22, lucratorii au urmatoarele obligatii:

a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;

b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si dupa utilizare, sa îl înapoieze sau sa îl puna la locul destinat pentru pastrare;

c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau înlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii în special ale masinilor, aparaturii uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;

e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;

f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati atât timp cât este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

g) sa coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, în domeniul sau de activitate;

h) sa îsi însuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii în munca si masurile de aplicare a acestora;

i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca, potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.

CAPITOLUL V
Supravegherea sanatatii

Art. 24. - Masurile prin care se asigura supravegherea corespunzatoare a sanatatii lucratorilor în functie de riscurile privind securitatea si sanatatea în munca se stabilesc potrivit reglementarilor legale.

Art. 25. - (1) Masurile prevazute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrator sa poata beneficia de supravegherea sanatatii la intervale regulate.

(2) Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.

CAPITOLUL VI
Comunicarea, cercetarea, înregistrarea si raportarea evenimentelor

SECTIUNEA 1
Evenimente

Art. 26. - Orice eveniment asa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de îndata angajatorului de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia.

Art. 27. - (1) Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de îndata, dupa cum urmeaza:

a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele asa cum sunt definite la art. 5 lit. f);

b) asiguratorului potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces la confirmarea acestora;

c) organelor de urmarire penala, dupa caz.

(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat într-o relatie contractuala cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesionala sau legata de profesiune, depistata cu prilejul prestatiilor medicale.

(3) Semnalarea prevazuta la alin. (2) se efectueaza catre autoritatea de sanatate publica teritoriala sau a municipiului Bucuresti de îndata, la constatarea cazului.

Art. 28. - În cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt si persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de politie rutiera competente vor trimite institutiilor si/sau persoanelor fizice/juridice prevazute la art. 29 alin. (1) lit. a) si b), în termen de 5 zile de la data solicitarii un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului.

Art. 29. - (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:

a) de catre angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;

b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii persoane fizice, precum si în situatiile cu persoane date disparute;

c) de catre Inspectia Muncii în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;

d) de catre autoritatile de sanatate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti în cazul suspiciunilor de boala profesionala si a bolilor legate de profesiune.

(2) Rezultatul cercetarii evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.

(3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment institutia medico-legala competenta este obligata sa înainteze inspectoratului teritorial de munca, în termen de 7 zile de la data decesului o copie a raportului de constatare medico-legala.

SECTIUNEA a 2-a
Accidente de munca

Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca:

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activitati culturale, sportive, în tara sau în afara granitelor tarii în timpul si din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit în cadrul activitatilor culturalsportive organizate, în timpul si din cauza îndeplinirii acestor activitati;

d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni întreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;

e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni întreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori înlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;

f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munca organizat de acestia, în timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;

g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut în timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;

h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de munca;

i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;

j) accidentul suferit înainte sau dupa încetarea lucrului daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba îmbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla în baie ori în spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din întreprindere sau unitate si invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum si în timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegati pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara granitelor tarii pe durata si traseul prevazute în documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul român care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor tari în baza unor contracte, conventii sau în alte conditii prevazute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri straini în timpul si din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a pregatirii profesionale, în timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) disparitia unei persoane, în conditiile unui accident de munca si în împrejurari care îndreptatesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoana aflata în îndeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

(2) În situatiile mentionate la alin. (1) lit. g), h), i) si l), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la traseul normal si de asemenea, transportul sa se faca în conditiile prevazute de reglementarile de securitate si sanatate în munca sau de circulatie în vigoare.

Art. 31. - Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, în:

a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;

b) accidente care produc invaliditate;

c) accidente mortale;

d) accidente colective, când sunt accidentate cel putin 3 persoane în acelasi timp si din aceeasi cauza.

Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(2) Accidentul de munca înregistrat de angajator se raporteaza de catre acesta la inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator, potrivit legii.

SECTIUNEA a 3-a
Bolile profesionale

Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afectiunile suferite de elevi si studenti în timpul efectuarii instruirii practice sunt de asemenea, boli profesionale.

Art. 34. - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii din cadrul autoritatilor de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti.

(2) Cercetarea cauzelor îmbolnavirilor profesionale, în vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor îmbolnaviri se fac de catre specialistii autoritatilor de sanatate publica teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca.

(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.

(4) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza lunar de catre autoritatea de sanatate publica teritoriala si a municipiului Bucuresti la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti la Centrul de Calcul si Statistica Sanitara Bucuresti precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit conform legii.

(5) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se înregistreaza atât ca boala profesionala, cât si ca accident de munca.

CAPITOLUL VII
Grupuri sensibile la riscuri

Art. 35. - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alapteaza, tinerii precum si persoanele cu dizabilitati trebuie protejate împotriva pericolelor care le afecteaza în mod specific.

Art. 36. - Angajatorii au obligatia sa amenajeze locurile de munca tinând seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice.

CAPITOLUL VIII
Infractiuni

Art. 37. - (1) Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate în munca de catre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste masuri daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Fapta prevazuta la alin. (1) savârsita din culpa se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savârsita din culpa se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Art. 38. - (1) Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea în munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Daca fapta prevazuta în alin. (1) a produs consecinte deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Daca nerespectarea consta în repunerea în functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.

(4) Faptele prevazute la alin. (1) si (3) savârsite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevazuta la alin. (2) savârsita din culpa se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

CAPITOLUL IX
Contraventii

Art. 39. - (1) Constituie contraventii faptele savârsite de angajatorii aflati în una dintre situatiile prevazute de prezenta lege.

(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 13 lit. b), c), p) si r).

(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 13 lit. n).

(4) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) si b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) si o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 32 alin. (2).

(5) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) si (3), art. 13 lit. q) si s) si ale art. 27 alin. (1) lit. a) si b).

(6) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei urmatoarele fapte:

a) încalcarea dispozitiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 si 16;

b) încalcarea dispozitiilor art. 14, 15 si ale art. 34 alin. (1).

(7) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 11 alin. (2) si (4), ale art. 17, 19 si 21.

(8) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei urmatoarele fapte:

a) încalcarea dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. c) si d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) si (6) si ale art. 36;

b) încalcarea dispozitiilor art. 34 alin. (5).

(9) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca privind:

a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substantelor ori preparatelor chimice periculoase si a deseurilor rezultate;

b) prevenirea prezentei peste limitele maxime admise a agentilor chimici fizici sau biologici precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;

c) darea în exploatare sau repunerea în functiune, partiala ori totala, a constructiilor, echipamentelor de munca noi sau reparate, precum si pentru aplicarea proceselor tehnologice;

d) întocmirea si respectarea documentatiilor tehnice pentru executarea lucrarilor care necesita masuri speciale de siguranta;

e) folosirea surselor de foc deschis si fumatul la locurile de munca unde acestea sunt interzise;

f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întretinerea si repararea instalatiilor si a echipamentelor electrice, precum si pentru prevenirea efectelor electricitatii statice si ale descarcarilor atmosferice;

g) asigurarea si folosirea instalatiilor electrice de constructie adecvate la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau de explozie;

h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de munca;

i) transportul, manipularea si depozitarea echipamentelor de munca, materialelor si produselor;

j) delimitarea, îngradirea si semnalizarea zonelor periculoase;

k) semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca;

l) asigurarea exploatarii fara pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalatiilor mecanice sub presiune si a celor de ridicat a conductelor prin care circula fluide sub presiune si a altor asemenea echipamente de munca;

m) utilizarea, întretinerea, revizia si repararea periodica a echipamentelor de munca;

n) asigurarea, marcarea si întretinerea cailor de acces si de circulatie;

o) asigurarea iluminatului de siguranta;

p) organizarea activitatii de pastrare, întretinere si denocivizare a echipamentului individual de protectie;

q) întocmirea documentelor de urmarire a parametrilor functionali ai echipamentelor de munca si a rapoartelor de serviciu pentru instalatiile cu regim special de exploatare;

r) aplicarea metodelor de exploatare miniera, executia, exploatarea si întretinerea lucrarilor miniere, realizarea si functionarea sistemului de aeraj, corespunzator clasificarii minelor din punctul de vedere al emanatiilor de gaze;

s) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la înaltime, în spatii închise si în conditii de izolare.

Art. 40. - Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de catre serviciile externe a raportului semestrial de activitate.

Art. 41. - Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 39 alin. (2)-(9) si la art. 40 se aplica angajatorilor.

Art. 42. - (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 39 alin. (2)-(9) si la art. 40 se fac de catre inspectorii de munca.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 39 alin. (6) lit. b) si alin. (8) lit. b) se fac si de catre inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sanatatii Publice si al unitatilor subordonate.

(3) În caz de constatare a unei situatii care se încadreaza în prevederile art. 37 si 38, inspectorii prevazuti la alin. (1) si (2) vor sesiza de îndata organele de urmarire penala competente, potrivit legii.

Art. 43. - (1) Prevederile art. 39 alin. (2)-(9) si ale art. 40 se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii prevazute de lege, corespunzator faptei pentru care a fost sanctionat inspectorul de munca facând mentiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal.

Art. 44. - Angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, în masura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.

CAPITOLUL X
Autoritati competente si institutii cu atributii în domeniu

Art. 45. - (1) Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea competenta în domeniul securitatii si sanatatii în munca.

(2) Principalele atributii ale Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei în acest domeniu sunt urmatoarele:

a) elaboreaza politica si strategia nationala în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice si prin consultarea cu alte institutii cu atributii în domeniu;

b) elaboreaza proiecte de acte normative în vederea implementarii unitare a strategiei nationale si a acquis-ului comunitar din domeniu;

c) avizeaza reglementarile cu implicatii în domeniu initiate de alte institutii potrivit legii si participa, dupa caz, la elaborarea unor astfel de reglementari;

d) monitorizeaza aplicarea legislatiei pe baza datelor, a informatiilor si a propunerilor transmise de institutiile aflate în subordine sau coordonare, precum si ale celor cu care colaboreaza în desfasurarea activitatii;

e) abiliteaza persoane juridice si fizice pentru a presta servicii de protectie si prevenire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, denumite în prezenta lege servicii externe, la care se face referire la art. 8 alin. (4);

f) recunoaste, desemneaza, notifica si supravegheaza laboratoare de încercari precum si organisme din domeniul sau de competenta, în conditiile legii;

g) coordoneaza, în colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii elaborarea programelor de cercetare de interes national în domeniul securitatii si sanatatii în munca;

h) organizeaza, împreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii activitatea de pregatire generala si/sau de specialitate în domeniul securitatii si sanatatii în munca pentru institutiile de învatamânt;

i) desfasoara activitati de informare-documentare, potrivit legii;

j) avizeaza materiale de informare si instruire, cum ar fi suporturi de curs brosuri pliante, afise elaborate de alte persoane juridice sau fizice, în sensul asigurarii concordantei mesajelor pe care acestea le contin cu prevederile legislatiei în vigoare;

k) reprezinta statul în relatiile internationale din domeniul sau de competenta.

Art. 46. - (1) Ministerul Sanatatii Publice, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, este autoritatea centrala în domeniul asistentei de sanatate publica.

(2) Ministerul Sanatatii Publice îndeplineste, în principal, urmatoarele atributii în domeniul sanatatii lucratorilor la locul de munca:

a) coordoneaza activitatea de medicina a muncii la nivel national;

b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii în relatie cu mediul de munca, pentru promovarea sanatatii la locul de munca, precum si pentru medicina muncii;

c) supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor;

d) asigura formarea si perfectionarea profesionala în domeniul medicinei muncii;

e) coordoneaza activitatea de cercetare, declarare, înregistrare si evidenta a bolilor profesionale si a celor legate de profesiune;

f) autorizeaza/avizeaza si controleaza calitatea serviciilor medicale acordate lucratorilor la locul de munca;

g) colaboreaza cu alte institutii implicate în activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor;

h) îndeplineste si alte atributii conform competentelor sale în domeniu, reglementate prin legi speciale.

Art. 47. - (1) Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta în ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitatea si sanatatea în munca.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) controleaza modul în care se aplica legislatia nationala din domeniul securitatii si sanatatii în munca la toate persoanele fizice si juridice din sectoarele prevazute la art. 3 alin. (1), cu exceptia celor prevazute la art. 50 alin. (1) si (2), si are, în principal, urmatoarele atributii:

a) controleaza realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;

b) solicita masuratori si determinari examineaza probe de produse si de materiale în unitati si în afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situatii de pericol;

c) dispune sistarea activitatii sau scoaterea din functiune a echipamentelor de munca, în cazul în care constata o stare de pericol grav si iminent de accidentare sau de îmbolnavire profesionala si sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;

d) cerceteaza evenimentele conform competentelor, avizeaza cercetarea, stabileste sau confirma caracterul accidentelor;

e) coordoneaza, în colaborare cu Institutul National de Statistica si cu celelalte institutii implicate, dupa caz, sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a incidentelor, iar, în colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie;

f) analizeaza activitatea serviciilor externe prevazute la art. 8 alin. (4) si propune retragerea abilitarii dupa caz;

g) raporteaza Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei situatiile deosebite care necesita îmbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii în munca;

h) furnizeaza informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii în munca.

Art. 48. - (1) Asiguratorul, stabilit de lege, reprezinta autoritatea competenta în domeniul asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale.

(2) Institutia prevazuta la alin. (1) are atributii pentru:

a) sprijinirea activitatii de prevenire în domeniul securitatii si sanatatii în munca a angajatorilor;

b) reabilitarea medicala si dupa caz, psihologica, precum si compensarea victimelor accidentelor de munca si ale bolilor profesionale;

c) raportarea catre Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei a situatiilor deosebite care necesita îmbunatatirea reglementarilor din domeniul securitatii si sanatatii în munca.

Art. 49. - Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii fundamenteaza stiintific masurile de îmbunatatire a activitatii de securitate si sanatate în munca si promoveaza politica stabilita pentru acest domeniu.

Art. 50. - (1) Ministerul Apararii Nationale, structurile militare si structurile în care îsi desfasoara activitatea functionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, Directia Generala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei Serviciul Român de Informatii Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale, precum si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de securitate si sanatate în munca din unitatile lor, prin serviciile de prevenire si protectie create sau desemnate de catre aceste institutii în scopul aplicarii prevederilor prezentei legi.

(2) Cercetarea, înregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale produse în unitatile din subordinea institutiilor prevazute la alin. (1) se efectueaza de organele proprii ale acestora.

(3) Institutiile prevazute la alin. (1) pot elabora reglementari proprii pentru aplicarea prezentei legi în completarea celor existente la nivel national.

CAPITOLUL XI
Dispozitii finale

Art. 51. - (1) Se aproba prin hotarâre a Guvernului la propunerea Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei urmatoarele acte normative:

a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;
H.G.355/2007